| 1.
|
DIST'INGE, disting, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) deosebi de altcineva sau de altceva prin trăsături specifice. 2. Refl. A se remarca, a iesi în evidenţă prin meritele, rezultatele, realizările sale. ♦ Tranz. A acorda cuiva o distincţie, un premiu pentru meritele sale. 3. Tranz. A vedea limpede, lămurit; a observa. - Din fr. distinguer, lat. distinguere.
Sursă
: DEX'98
(52275)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
A se distinge ≠ a se asemăna
Sursă
: Antonime
(69161)
- siveco |
| |
| 3.
|
DIST'INGE vb. 1. a deslusi, a percepe, (rar) a pricepe. (Se făcuse ziuă si ~ bine obiectele.) 2. v. profila. 3. v. deosebi. 4. v. remarca. Sursă
: Sinonime
( 182023)
- siveco |
| |
| 4.
|
dist'inge vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. dist'ing, 1 pl. dist'ingem; part. dist'ins
Sursă
: DOR
(241278)
- siveco |
| |
| 5.
|
A SE DIST'INGE mă dist'ing intranz. 1) A se manifesta în mod deosebit; a se impune prin trăsături distincte; a se remarca; a se evidenţia; a excela; a se afirma; a bria. 2) A se afirma prin merite, rezultate sau realizări. /<fr. distinguer, lat. distinguere
Sursă
: NODEX
(332460)
- siveco |
| |
|
|